Am reusit sa plecam. Doamne ajuta!

Dragii nostri,

Nu am disparut din aceasta “lume virtuala”, unde ne-ati si cunoscut, dar n-am reusit sa luam legatura cu dumneavoastra dintr-un motiv foarte important.

AM REUSIT SA PLECAM. Da, am facut-o datorita dumneavoastra, a numerosilor oameni de bine care ne-ati sprijinit si carora nu cred ca am suficiente cuvinte pentru a va multumi.

Am plecat pe data de 10.01 la Bucuresti,  foarte de dimineata,  iar dupa o plecare cu o intarziere de 2 ore din cauza furtunii de zapada de pe aeroportul din Frankfurt, am reusit sa decolam in directia Germania - mai precis, la Clinica Universitara din Heidelberg.
Pentru aceia dintre dumneavoastra care nu au fost  intr-o clinica in Germania, nu cred ca am cuvinte sa va povestesc cam ce am gasit aici: de la personalul spitalului (care este foarte amabil, iar medicii, pentru a nu stresa copii suplimentar, nu poarta halate albe), pana la clinica in sine, care aduce a hotel de 5 stele (doar ca are foarte multe aparate).

Dar pentru ca suntem in  Germania, iar neamtul e neamt, toate acestea au fost  posibile doar dupa plata avansului de 150.000 de euro. Chiar si cand am ajuns au verificat de mai multe ori daca suma ceruta ca avans a fost virata in contul clinicii (oricat de crud pare, daca nu aveau confirmarea platii nu ne-ar fi primit). Aceasta clinica, fiind de de stat, primeste pacienti din afara Germaniei cu E112, dar noi din pacate nu am reusit sa-l obtinem, iar transplantul poate fi suportat in parte de statul roman doar dupa o alta metoda “made in Romania”. In functie de tipul de transplant, precum si dupa evolutia pacientului, ne-au informat ca aceste costuri se pot suplimenta cu peste 50.000 euro. Pentru o singura zi de spitalizare aici, daca nu esti asigurat, costul este 1000 euro – in aceasta suma nefiind incluse masa si cazarea mamei, care nu are permisiunea de a sta peste noapte cu copilul

Ieri, Luciana a fost bine, poate putin stresata pentru ca nu intelege ce spun cei din jurul ei. In a doua zi de internare, a suferit si prima interventie chirurgicala de montare a unui cateter, pe care medicii de aici au fost surprinsi in mod neplacut ca nu l-a avut si in trecut pentru administrarea chimioterapiei si a tratamentului (in tara fiind preferata  brutala branula, care de multe ori era schimbata a doua zi cu incercarile binecunoscute de cautare a venelor bune…)

Urmeaza o perioada destul de grea de chimioterapie, de aproximativ o luna, timp in care clinica cauta si donatorul.

In toata aceasta perioada speram sa avem sa va dam doar vesti bune despre Luciana Maria.

Doamne Ajuta

Pe curand…